“CLOSED” până pe 1.01.2012
Sursa foto : google.com
Am să închei anul ăsta mai devreme cu vreo 3 zile, desigur că nu se supără nimeni, așa-i? Cine s-ar supăra, poate câteva fantasme din mintea unei copile care credea că poată să schimbe lumea desenând șabloane pe un geam transpirat la final de Decembrie. Cât de stupid.
Concluzia anului ce tocmai se sfârșește? Știi tu bla-blaurile inutile, de tipul “în ultimile clipe ale anului ce tocmai își inchie viața aș vrea să spun următoarele”, sună a toast – și nu-și are locul aici, nu în povestea mea cel puțin, în a ta în schimb, poate are, poate viața ta a fost o furtună de evenimente împrăștiate pe o podea veche , o mare învolburată cu valuri cât China, ca să citez pe cineva drag mie. Eu n-am să închin un pahar de șampanie anului care a trecut pentru că a fost un an.. ciudat. Un an gol, un an cu persoane calde dar și cu persoane mai reci decât congelatorul meu din cămară, un an din ăla care trebuia să fie numai ca să mă sece pe mine la nesfârșit. Anul ăsta a trecut prea repede și poate încă nu pot conștientiza ce s-a întâmplat în el sau poate s-au întâmplat atât de multe lucruri importante sau cel puțin , ce la un momentdat în viața asta de 20 de secunde am crezut că ar fi important, dar în momentul în care s-a întâmplat și-a pierdut farmecul. Simt un ghimpe în suflet când scriu aceste cuvinte pentru că mai am un pic și simt că nu mai pot.
Anul ăsta, la sfârșit nu-mi voi mai pune nici o dorință, nu cred că dacă am să îmi doresc ceva foarte tare se va întâmpla numai pentru că eu sunt “Ștefana” și trebuie să se întâmple, eeeei iaca. Dacă e să am ceva știu că va veni, într-un mod absurd sau altul. Un alt motiv pentru care nu-mi mai îmi doresc nimic este pentru că vorba : “Ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să se întâmple ” este al naibii de adevărată, numai că ce această vorbă a uitat să menționeze este că niciodată nu se va îndeplini așa cum vrei.
Vreau să se termine anul ăsta, m-am săturat de drame și de tristeți pe care sufletul meu le păstrează numai pentru că este încăpățânat. Intru de mâine într-un program de reciclare sentimentală, am să analizez foarte bine ce păstrez și ce arunc, nu mai pot sta așa, toată încăperea în care eu mă mai puteam odihni din când în când este acum prea aglomerată, nici nu mai am unde să respir, prea multe gunoaie adunate, prea multe amintiri păstrate.
Așa că… vă doresc un 2012 cât mai frumos!
Și vă mai rog ceva, măcar voi, terminați cu porcăria asta de ” vom muri în 2012″, jeez, sincer, da, am prea multă încredere în viață si nu cred că viața va fi atât de blândă cu noi , nu ne va scuti de viitoare jocuri, dureroase și încâlcite. Obișnuiți-vă cu ideea (:
dar asta e viata, Stef, cu “jocuri”, unele dureroase si incalcite, altele limpezi si minunate. oameni reci precum congelatorul tau intalnim toti in drumul nostru, (si ce daca?) dar si oameni calzi, pentru care merita sa mergem mai departe. asta e viata. asta e povestea. cu alb si negru. cu feti frumosi, dar si cu zmei paralei. partea a doua a povestii, cea luminoasa, frumoasa, cu lucruri care se leaga in mod fericit, cu oameni frumosi, buni si calzi, va incepe in curand. putina rabdare, pana in 2012… Deci, Stef, sa ai un an de poveste!
“Ai grija ce iti doresti….” este al naibii de adevarata, nu?
Si sa stii ca este adevarata pana la capat!
Cred ca problema nu tine de faptul ca “niciodata nu se va indeplini asa cum vrei”.
Se va indeplini intocmai, dar nu atunci CAND vrei… abia aici intervine interpretarea: timpul trece, iar principiile tale, standardele tale, experienta si lectiile tale de viata sunt diferite…
Dar mai ales, exersand si traind cu fiecare clipa visul, epuizezi fara sa-ti dai seama tot farmecul LUI, si incet incet iti consumi energia pe care ar trebui s-o concretizezi, in final, in satisfactia si bucuria realizarii LUI.
Asadar, dupa ce ti-am citit articolul, reformulez urarea mea de inceput de an, desi poate-ti parea acum ciudata:
Iti doresc un an plin de experiente si lectii memorabile de viata, care sa te formeze acum, pentru adultul deosebit de mai tarziu! Un an care sa te slefuiasca ca om dupa o alta vorba, al naibii de adevarata: „otelul de calitate se face prin temperaturi extreme”!
Uite ca pe asta nu o cunosteam
si suna si asta al naibii de bine ( ca sa raman in registrul lingvistic) , multumesc mult Dana 
sa speram ca va fi un an plin de “slefuire” responsabilia >:D<